Cum a fost

2013

Ajunsi acolo ne-a asteptat atmosfera specifica concursurilor de schi de tura: unii ocupati de inscriere, numere, tricouri, altii studiind traseul, „cate urcari o sa fie”, „de pe Buscat o luam la dreapta, asa-i” si prieteni care se bucura sa se revada dupa mult timp.
Startul s-a dat la ora 11, dupa primele sute de metri ne-am acomodat cu ritmul cu care am reusit sa parcurgem cei 16 km. Traseul – ca totdeauna – a fost foarte frumos si placut, cu multe urcusuri line si coborari lungi-lungi, line si aproape drepte unde nici nu trebuia sa te franezi, doar sa ocolesti copaceii in viraje largi, apoi intri in padure si mai aluneci o gramada de timp pe o poteca lunga si placuta. Zapada proaspata a ajutat la peisajul excelent si de placerea la schi.
Acestea fiind spuse, mi-a oferit bucurie mare sa particip: deja am participat de vreo 3 sau 4 ori la acest concurs si de fiecare data organizatorii au reusit sa ma surprinda cu locuri pe care inca nu am umbat, cu urcusuri si coborari specifice Baisorii (line si lungi) si cu o atmosfera foarte prietenoasa.
Laci

2012

Mie mi-a placut tare mult concursul si felul in care m-am simtit pe parcursul cursei. A fost un fel de bonus pentru intreg sezonul petrecut pe skiuri.
Am plecat destul de tare, pe coborare, si am ajuns repede la primul punct de control. Acolo, i-am vazut deja pe greuceni cat de repede si-au pus focile si fuga la deal. Pana sa-mi pun focile, am reusit sa largesc o ruptura de pe ele. Am incercat sa le lipesc cumva cu leucoplast de la Claudiu, dar degeaba. Fuga la deal. Am reusit si mi-am pastrat un ritm constant pana la final, cu usoare accelerari pe portiunile de plat sau deal usor. In punctul doi de control, unde incepea a doua coborare, m-am intalnit cu Csaba si cu Claudiu. Pe coborare, era sa intru in Clau, dar noroc cu un brad din apropiere, care mi-a fost mai drag. :))

In Sesu Cald, la baza Buscatului am trecut pe langa arbitrii si fuga la deal, dupa Clau. L-am prins pe coborare, una din cele mai blana coborari de anul asta. Gheata, scoici, panta suficient de inclinata. M-am lasat cat de jos am putut si am mers ata pana la urmatorul punct de control. Cum, m-am oprit dupa coborare, va poate spune Clau si arbitrul. Eu nu mai imi amintesc… 😀

Sus la deal, iara. Prin vant si zapada inghetata. Clau era in fata si trageam dupa el. A urmat o scurta coborare si apoi pe urmatoarea urcare am trecut in fata. In apropiere de Pietrele Marunte, inainte de ultima coborare il strig pe Claudiu si blana la vale. A urmat drumul pana la Buscat, drum pe care m-a depasit Claudiu. Pana la finish a fost fain.

Ma asteptam sa termin in 4 ore traseul. Dar, sunt super bucuros ca l-am terminat in 3 ore. Si nici nu mi-am lasat plamanii pe deal. 😀
Oficial, am ajuns pe locul 3 la categorie. Din 5 concurenti. Unul si-a rupt piciorul, si unul a abandonat. Din cei 16 care am terminat, am ajuns pe 13, la fel ca si nr. de concurs.

Merci fain organizatorilor!

Dacu’  (Dragos Petrutiu)

Dragos Hazi said

Salutare!

Pana la urma a fost o noua editie a Cupei Muntele Mare de la
Baisoara, de unde nu puteam lipsi nici noi, cei de la CAR sectia
universitara Cluj.
Ajuns joi noaptea dupa o vacanta de cateva zile de schi de partie si
intampinat vineri dimineata in Cluj de o vreme cam mohorata, nu am
fost foarte determinat ca sa ma mobilizez pentru concurs. Si totusi,
amintirea celorlalte editii m-a facut ca pe la ora 10 seara sa decid
ca sa pun ceaiul in termos.

Sambata am ajuns pe la 9 la pensiunea Montana. Incet incet s-au
adunat si concurentii: ceva mai putini decat ma asteptam (undeva in
jur de 30), din care 4 oameni de la noi din sectie: eu, Dragos
Petrutiu, Csaba si Claudiu Chiorean. Afara era soare, dar batea un
vant destul de puternic, in rafale. A fost un traseu foarte similar
cu cel de acum trei ani: 16 kilometri cu 5 portiuni de coborare si 4
de urcare. Vantul ne-a dat mult de furca, mai ales pe portiunea din
zona Pietrelor Marunte si a Crestei stancoase, unde sufla din lateral
(cred ca avea vreo 60-70 de km/h). Tot din cauza vantului si zapada s-
a transformat intr-un strat destul de solid inghetat pe creasta, si a
prins o crusta considerabila in celelalte zone (exceptie a fost poate
coborarea de pe Buscat, care mie mi-a placut foarte mult).

Am mers in ritmul obisnuit al turelor pe schiuri, asa ca am terminat
traseul cam in 3 ore si 40 de minute (catre coada plutonului :);
ceilalti colegi s-au descurcat mult mai onorabil (inca nu stiu
rezultatele exacte, vad ca nu au fost puse pe net de catre
organizatori).

Dragos  Hazi

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: